Reportaj al cotidianului italian "Il Mattino": Visul European al Moldovei.

In Romania exista o generatie de tineri moldoveni care cred in visul european cel putin pe atat de mult pe cat credea si Jacques Delors. Sunt al doilea val de tineri veniti la studii in Romania - primul val fiind trimis sa invete in Bucuresti de catre Mircea Druc (fost prim ministru intre anii 1990-‘91) – acum stabilit in Romania. Printre ei se numara si actualul primar al Chisinaului Dorin Chirtoaca(30 de ani).

Probabil viitorul Europei va trece dincolo de frontierele sale actuale, prin tari sarace precum este si Moldova, unde se creste o noua generatie de tineri care privesc spre Europa ca spre o noua lume, dand dreptate la ceea ce scria Jeremy Rifkin cu cativa ani in urma : Visul European a castigat.

Tinerii din Moldova isi fac studiile in campusuri construite de Ceausescu (Regie, Moxa) si revopsite recent de Basescu. Cladiri imense, intersectate de spitale si inchisori, fara cantine, sali de agrement si spatii verzi. In aceste bloculete ei cauta sa stea cat mai putin timp cu putinta, iar cand vine vorba despre Moldova, o vad independenta, integrata in UE, si federalizata ca si Elvetia. O tara democrata, cu drepturi reale, libera de hegemonia ruseasca. Moldova este departe de a fi asa, dupa cum afirma si profesorul de Geopolitica Silviu Negut, decan in cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti, aceasta tara fiind prinsa intre bazele NATO din Romania si cele rusesti din Transnistria. O lupta intre geografie, politica, militarie, sentimente si migratie de capital. Pentru tinerii acestia, acesta este doar un mic obstacol. Se simt ca Italienii care au emigrat in America, Elvetia, Germania etc dupa cele doua razboaie mondiale. Diferenţa consta in intentie, in conditii: italienii au plecat din disperare, fara drepturi, in cautarea unei vieti noi. Pe cand tinerii basarabeni sunt plecati pentru un vis, se folosesc de o retea de acorduri intre state in ceea ce priveste invatamantul. Si acei Italieni nu s-au mai intors... Este mai elocvent totusi exemplul pe care-l da Mircea Druc cu Sionistii si cu Israelul.

In campusul din Regie, langa raul Dambovita, discutam impreuna cu Andrei Babcinetchi (22 ani), masterand in economie, dar care si lucreaza part-time la un hotel din Bucuresti. Tatiana Fotescu (23 ani) studiaza dreptul, poarta un breton a la Beatles peste ochii sai cu caracteristici orientale. Sergiu Racila (22 ani) este in ultimul an la Facultatea de Sociologie. Vlad Durnea (23 ani), studiaza economia, este Presedinte al Organizatiei Studentilor Basarabeni.

Olga Vintaniuc (20 ani), vrea sa infiinteze un partid feminist in Moldova. Poarta cu ei mereu un blackberry sau un laptop, vorbesc o engleza fluenta, au ca scop libertatea si banii, putand fi considerati deja cetateni occidentali.

Unii dintre ei inca nu s-au debarasat de educatia moldoveneasca, devenind suspiciosi in privinta totalitarismului, subestimand spusele alarmante ale lui Václav Havel « In Rusia se naste un nou tip specific de democratie manipulanta, un nou tip de dictatura mult prea sofisticata decat cea a comunismului » . Sunt crescuti cu Balzac si Dostoievski, asculta muzica house, hip hop, nu se uita la tv, le plac filmele lui Tarantino. America nu-i fascineaza, fiind probabil o mostenire ramasa in ADN-ul lor inca de pe timpul razboiului rece. Nu reusesc sa devina pasionati de ea, si nici Obama nu-i mai face optimisti in sensul asta. Le place Hagi, cel supranumit Maradona din Carpati, tin cu Steaua Bucuresti. Fetele au in camera postere cu Robert Pattison, actorul epopeii “Twilight” (un nou vampir, chiar si folclorul contine elemente occidentale). Iar daca ii intrebi de viitor, nu raspund la singular, vor prelungirea visului, vor o Moldova cu adevarat europeana.

Diferenta dintre ei si colegii ramasi in Patrie este evidenta. Cei veniti la studii in Romania se considera responsabili de o misiune, dincolo de cea a studiilor, se simt pionierii unui vis, stiu ca trebuie sa mentina speranta, sa fie tari, si asta o fac foarte bine. Organizatiile lor studentesti, ne amintesc de asociatiile studentilor evrei din universitatile americane, despre care ne povesteste Philip Roth in « Indignarea ». Spre finalul intalnirii, ajunge si Alexandru Stolea(23 ani). Este usor sa-l identifici cu Marcus Mesner, protagonistul romanului : suspicios in privinta politicienilor, nu voteaza: « Politicienii sunt niste vrajitori, iar Putin este cel mare vrajitor dintre toti ». Este un tip vesel, mama lui lucreaza casierita intr-un supermarket din Moscova, tatal sau l-a parasit. Este un ciudat, spune el, mai intai de toate doreste sa-si termine studiile. Vara trecuta a fost in State, dar nu i-a placut deloc. Joaca fotbal, este fundas. Pe Hagi il pune pe al doilea loc, dupa Zidane. Are frica doar de Dumnezeu.

Moldova este un teritoriu romanesc, anexat de catre Uniunea Sovietica dupa al doilea razboi mondial. Doua treimi din cei aproximativ patru milioane de locuitori vorbesc romana, ceilalti vorbesc rusa. Insa daca judecam dupa posturile de televiziune, principalele sunt filoruse : Tv7, Moldova1, Nit. Pana in aprilie au avut un presedinte : Vladimir Voronin si el filorus. A fost acuzat de frauda la alegerile din 5 aprilie. La o zi dupa, tinerii s-au rasculat in Chisinau, a fost incendiat Parlamentul. Mai apoi pe 29 iulie a castigat opozitia democratica, insa tara continua sa ramana intr-un blocaj politic, este dependenta inca de voturile Partidulului Comunist.

Pentru a pleca din Bucuresti spre Moldova se poate alege intre autobuz (9 ore de mers) si trenul istoric « Prietenia« (14 ore de mers), ce pleaca in zile impare si care conserva foarte bine imaginea, mirosurile si incomoditatea timpurilor de pe cand exista zidul Berlinez si Pactul din Varsovia. Draperii rosii cu felinare la ferestre. Insotitori de tren beti, imbracati in uniforme militare. In vagoane persista un miros de combustibil si de umiditate, cusetele sunt mai inguste decat camerele din campusurile construite de Ceausescu. In mijloc este o masuta subtire iar pe masuta un vas de flori cu o margareta artificiala. Mai multa tristete decat caldura, chiar daca unii acets tren le va aduce aminte de Michail Bulgakov. Draperiile rosii creaza o atmosfera de bordel si intimitate. Mirosul de ceai ce se consuma in celelalte cusete te face sa te simti ca intr-o bucatarie de orfelinat. Chisinaul este friguros,cu gropi pe strazi, noroi amestecat cu frunze, iar de jur imprejur cladiri sovietice, musuroaie masive fara ornamente. In piete se simte Asia, iar pe strazi poti vedea foarte multe de fete frumoase, inalte, cu cizme cu tocuri.

Scriitorul roman George Dragoman ne repeta insistent urmatoarele cuvinte :«Daca vrem sa mentinem libertatea noastra, trebuie sa privim spre trecut » . Problema este ca nimeni nu vrea sa vada trecutul, se priveste catre alte directii, trecutul este aruncat si uitat de catre adolescenti.

La Academia de Studii Economice din Chisinau, care seamana cu un liceu, iti sar in ochi fete care defileaza cu coapsele si cu pieptul la vedere (astfel confundand lectiile cu o defilare de moda). Ideea au prins-o probabil de la italieni care rezuma totul la haine, incaltaminte, masini de lux. Mai mult decat Obama conteaza Steve Jobs, mai mult decat Srakozy conteaza Coco Channel care te invata carte. Libertatea si lejeritatea hainelor sunt sinonime cu libertatea, insa diferenta e ca aici lipseste sprijinul substantial pentru o conducere si o politica democratica. E ca si cum ai lua doar cireasa de pe tort. Insa acest lucru il stiu foarte bine tinerii care isi fac studiile si lucreaza in Romania. De asemenea il stie si primarul orasului, Dorin Chirtoaca, care este un fel de Veltroni moldovenesc: cu studii la Bucuresti, Paris si Helsinki, este politicianul de refererinta pentru tineri: intreprinzator, influent. Deocamdata se bucura sa fie alaturi de Basescu in dezbaterile televizate, este europenist, constient de invazia ruseasca, iar daca stai sa-l asculti, iti dai seama de ce este un exemplu de urmat : liberal, masurat dar foarte decis. Incearca sa faca ordine in oras (cu aproape 1 milion de locuitori), de la urbanistica la transporturi, dar cea mai actuala realizare a sa o reprezinta un parc dotat cu wi-fi(mandria primarului). Tot in acest parc gasesti tarani care vand un pui si o sticla de lapte din gospodaria proprie. O problema care afecteaza puternic dezvoltarea tarii. Si in cele din urma ajungem la spusele profesorului Negut: « Transnistria este ca un cutit ce sta in trupul Moldovei. Atunci cand vine vorba de integrarea in UE, dincolo de bazele militare din Transnistria mai sunt si centralele electrice , care alimenteaza tara si care ii permit lui Putin sa o santajeze».

Cel dintai promotor al visului european al Moldovei este insa un om ce lucreaza la etajul 4 al ex-palatului lui Ceausescu (Casa Poporului) : Mircea Druc (69 de ani). Fiu al URSS-ului, a studiat la Sankt Petersburg, si-a satisfacut stagiul militar obligatoriu in armata sovietica, iar o buna parte din viata sa a luptat contra regimului comunist (modelul sau fiind Aldo Moro). Cand ne povesteste despre calatoriile sale la Gorbaciov, la Kremlin, este cuprins de emotii. « Greseala a fost ca nu am urmat exemplul Letoniei, Estoniei si Lituaniei », afirma el. Este convins ca Rusia va trebui fortata sa accepte conditiile Europei si ca Moldova este ca o balama intre cele doua puteri, si in cele din urma va fi un pod. Incheie cu o zicala care rezuma toata activitatea sa, situatia tarii si aspiratiile tinerilor : «Tinteste spre luna.Chiar daca nu reusesti,macar vei fi printre stele. »

Sursa: Il Mattino