Viziunea mea asupra dezvoltarii social-economice a Romaniei.
Desi sustin acest Guvern, consider ca ultimele masuri adoptate de acesta nu sunt binevenite. Din pacate, constat ca, Guvernul Boc nu are o viziune si o strategie coerenta pe termen lung. Intr-adevar, sunt sub presiunea FMI, insa pentru a putea iesi din criza este nevoie de curaj. PLD-ul nu trebuie sa uite ca este un partid liberal, iar liberalismul presupune o prezenta cat mai discreta a statului in viata economica si nu cresterea sectorului public.
Romania nu ar trebui sa stimuleze o crestere a sectorului public, desi exista unele teorii (legea lui Wagner), care afirma ca un asemenea proces este inevitabil, odata cu dezvotarea societatilor si crestere gradului de complexitate al acestora. Tendinta pe care o observ in cvasitotalitatea tarilor Uniunii Europene in ultimii ani este anume cresterea sectorului public, cu accent pe politicile sociale. Daca Romania va urma acest model, se va ajunge la un numar mare de cetateni care sa prefere sa traiasca din ajutorul de somaj decat sa munceasca, asa cum se intampla in tari precum Germania sau tarile nordice, tari cu o preocupare mare pentru politicile sociale. Riscul major caruia se expune Uniunea Europena continuand sa incurajeze o crestere a cheltuielilor sociale este o incetinire a ritmului cresterii progresului (progres in toate domeniilor vietii socio-economice). In ritmul acesta, UE risca sa nu ajunga niciodata Statele Unite din punct de vedere economic.
Revenind la Romania, consider ca este necesara o contractie a sectorului public. In primul rand este necesara o reducere a cheltuielilor bugetare, dar nu asa cum procedeaza actualul Guvern. Aceasta reforma a sectorului public nu trebuie sa se materialiezeze prin cateva ordonante adoptate in graba, ci printr-o strategie coerenta, cu obiective strategice extreme de bine definite. Cheltuielile publice trebuie orientate in principal catre infrastructura si educatie, si mai putin catre domeniile sociale. Romanii trebuie sa inteleaga ca statul nu ii va ajuta in momentele grele, ci trebuie sa se ajute ei insisi. In acest sens trebuie incurajate domenii ca pensiile private, asigurarile de viata si de sanatate private.
Educatia trebuie sa fie un domeniu in care statul trebuie sa investeasca masiv. In conditiile in care Romania nu dispune de resurse minerale exeptionale, unica sansa de progress a Romaniei o reprezinta capitalul uman, mai exact calitatea acestuia.
In ceea ce priveste fiscalitatea, consider ca ar trebui adoptate masuri fiscale care sa incurajeze atragerea de investitii straine, precum si initiativa intreprenoriala a romanilor, in special a tinerilor. Pentru ca Romania sa beneficieze de un avantaj competitive in regiune, este necesar ca impozitul pe venit sa se mentina la un nivel fix si sa scada cu cel putin 2 puncte procentuale. De asemnea TVA-ul ar trebui sa scada cu minim 1 punct procentual. Trebuie marite impozitele pe vicii. Intr-adevar, pentru a adopta asemenea masuri, Guvernul ar trebui sa dea dovada, cum am spus mai sus, de CURAJ.